Praslea cel voinic si merele de aur

A fost odata ca niciodata un imparat, care avea o gradina neasemuit de frumoasa, iar cea mai de pret comoara a acestei gradini era un pom cu merele cu totul si cu totul de aur. Dar mare era necazul imparatului din pricina acestui mar, pentru ca oricat isi bucura privirile cu florile si fructele care se parguiau, nu a putut nici o data sa guste din mere. Cand erau tocmai bune de mancat, cineva venea noaptea si le fura pe toate, nelasand imparatului nici macar un cocean, si asta se intampla in fiecare an. Degeaba stateau paznici si osteni nopti intregi la rand nedormite, cand merele erau copate, nimic nu putea sta in calea hotului.

Imparatul mai avea si trei feciori, care se intristau vazand necazul tatalui lor. De aceea, fiul cel mare il ruga pe imparat sa-i dea voie sa pazeasca el insusi marul. Imparatul se invoi cu greu, nu prea avand incredere in baiat, dar acesta era foarte hotarat si sigur de el. Baiatul a pazit marul nopti la rand, dar cand merele erau deja coapte, pe la mizeul noptii l-a cuprins o toropeala de neinvins si se trezi doar in zori vazand rusinat ca nu mai era nici urma de fruct in pom.

Imparatl nezajit a vrut sa taie marul, dar fiul cel mijlociu a inceput sa-l roage sa-l mai lase un an, pentru ca el va reusi cu siguranta sa-l prinda pe hot. Atat s-a tot rugat pana l-a convins pe imparat, dar noroc mai mult decat fratele sau nu a avut. Imparatul a dat pe loc porunca sa fie taiat marul, dar atunci veni la el Praslea, baiatul lui cel mai mic si se tot ruga de el sa mai lase marul doar un singur an, ca tot nu are nimic de pierdut. Tatal nu a vrut nici acum sa se induplece, dar Praslea nu ii mai dadea pace. Asa ca au mai asteptat un an, iar cand merele au inceput sa se coaca, Praslea a luat cu el doua tepuse si tolba sa cu sageti si s-a asezat in fiecare noapte de paza in gradina. A batut o tepusa in fata lui si una in spatele lui si se apuca de citit o carte. Cand a inceput sa i se faca somn si capul ii cadea in fata sau in spate, tepusele il intepau ori in obraz, ori in ceafa si se trezea imediat.

Intr-o noapte il cuprinse o toropeala cumplita, dar tepusele il tinura treaz. Cu mainile si picioarele grele ca plumbul se ridica si trase cu arcul inspre mar, caci auzi dintr-acolo un fasait. Cand trase si a treia sageata auzi un geamat si hotul fugi lasand merele in pom.

Mare a fost bucuria imparatului cand dimineata praslea ii aduse o tava pe care erau merele de aur. Dar Praslea nu a mai vrut sa zaboveasca si s-a pregatit sa il urmareasca pe hot dupa dara de sange scursa din rana facuta de sageata, pe care a lasat-o dupa el. Fratii sai i s-au alaturat, dar Praslea a observat ca tot susotesc in spatele lui si il privesc cu ura, din cauza ispravii cu merele. Urmele i-au dus la o prapastie si fratele cel mare se lega cu o franghie si le zise sa-l lase incetisor in jos, iar cand va misca franghia sa-l traga inapoi. Nu a trecut prea mult timp si fratele cel mare speriat de intuneric a si smucit franghia sa fie tras inapoi. La fel a patit si mijlociul.

Atunci Praslea le zise;

Pentru a downloada povestea clic pe "Praslea cel voinic si merele de aur".

AUDIO BOOK